Punk si Emo.

OK, stim cu totii ca se fac confuzii stupide... Toti aseamana stilul emo cu punk-ul doar pentru ca emoidele au preluat imbracamintea punkistelor [intr-o oarecare masura].

Dupa umila mea parere asemanarea e alta. Si emoizii si punkistii urasc societatea, dispretuiesc oamenii si tot ce e in jurul lor le provoaca greata.

Diferenta este ca emoizii se pun pe plans iar punkistii sunt revoltati.

Un emoid: M-am certat cu mama. Ea nu ma intelege.

Un punkist: Ce ma dispera mama! Urasc cand mi se spune ce sa fac.

Publicitate in exces

Toti copiii pana in 13 ani sunt obsedati de "super vedete" gen Hannah Montana, HSM, Hokio Hotel, Jonas Brothers, Demi Lovato, Blaxy Girls, Lady Gaga, Twilight etc.
E enervant ca li se face atat de multa publicitate. Dau de ei peste tot, in reviste, pe net, la TV, pe strada si in multe alte locuri.
Si, logic, au aparut pe piata tot felul de lucruri cu ei: tricouri, rochii, colanti, perne, genti, slapi, cercei... Desigur, se scot bani frumosi pe cacaturile astea. Probabil unele reviste nu s-ar vinde daca nu ar avea-o pe coperta pe Miley Cyrus sau pe oricare dintre cei enumerati mai sus. In reviste se dau numai postere cu ei pentru ca sunt "la mare cautare" (am o colectie impresionanta -_-").
E destul de grav ca mai nou toti copii sunt "rocheri" pentru ca asculta Jonas Brothers, TH, Blaxy girls. Si pana nu de mult injurau rockerii pe motiv ca ar fi satanisti, dar acum sunt si ei rockeri...
Si grav este ca ei considera Twilight un film de groaza. Am vazut si eu filmul si nu e de speriat, e pentru copii.
Dar cel mai grav este ceea ce fac fanii TH. Chiar exagereaza... Sunt cei mai disperati fani din istorie. La concerte isi instaleaza corturi cu 3 zile inainte de deschiderea casei de bilete ca sa se asigure ca iau unul. Am citit intr-o revista ca o fana extrem de obsedata trebuia sa plece cu printii invacanta a tara, acolo neavand net sau tv. Si-a amenintat parintii ca-si taie venele daca nu ii cumpara un mp3 ca sa poata asculta Tokio Hotel la tara.
Sunt cantareti si formatii foarte bune ca Metallica, AC/DC, Michael Jackson (ca tot s-a dus...) si multi altii, dar lor nu li se face publicitate excesiva si nici nu sunt fake. Cred ca publicitatea in halul asta n-ar trebui sa cantareasca atat de mult in societate din caza unor copii cu obsesii...

Zambeste!

Zambeste, chiar daca nu ai cel mai frumos zambet.

Ai toat motivele: traiesti, vezi, auzi, simti, iubesti...

Lumea e cruda, societatea cere sa fii tot mai dur. E greu sa-ti pastrezi inocenta de copil si sa nu incetezi sa imparti zambete.

Cu un zambet sincer si increzator poti cuceri lumea, poti convinge, poti inveseli, poti da "startul de imperechere", poti castiga, poti reusi, poti manipula...


Nu poti zambi doar pentru asta. Exista zambetul malefic, cand faci ceva rau satisfacandu-ti partea intunecata. Zambet pin care invingi inocenta, lasi raul sa te subjuge.

Tu zambeste oicum! :))

N-am avut inspiratie.

Part I

Fuck! Iar am pierdut autobuzul. Asa imi trebuie. N-am decat sa nu ma mai uit la TV inainte de scoala. Mereu fac asa. Poate reusesc sa intarzii, si asa nu mi-am facut tema la franceza. De fapt nu mi-am facut tema la nimic. Ma rog... O sa iau alt autobuz pana la intersectie. Apoi vad cu ce merg pana la scoala. Bate vantul. Poate trebuia sa o ascult pe mama si sa-mi iau geaca. A sosit autobuzul in sfarsit. E cam aglomerat. Scot din buzunar biletul sifonat care zace acolo de aseara apoi ma chinui sa-l compostez. Am reusit! Pana una-alta am si ajuns la statia urmatoare. Hehe! S-au eliberat doua locuri. Ma asez, pentru ca sunt nesimita si ma mandresc cu asta. Babele stau in picioare si ma uit urat la ele. Ador sa ma uit urat la oameni cand e aglomerat, aproape ca a devenit o obsesie.
Ca sa vezi... A urcat si un punkist. Whow, ce exemplar! Asa ceva nu vezi des... Creasta, pantaloni in carouri, lanturi, tinte, tricou specific, geaca... Hie! El are geaca, nu e corect. Mie mi-a fost frig. De aseaza langa mine. Am langa mine un punkist de rasa pura. Sunt cea mai fericita.
-Salut! Imi spune el. Ce? Adica... da, m-a bagat in seama. Minunat!
-Salut...
-Esti punkista, nu?
-Da, sunt.
-Tare!
-Si cum te numesti?
-Emma.
-Tu?
-Alex. Incantat.
-Da, si eu.
-Si... Unde mergi?
-La scoala... Am cam intarziat, am pierdut autobuzul.
Zambeste.
-Razi cumva de mine? Spun eu razand, dar habar n-am de ce, desi el nu radea, doar zambea.
-Nu chiar, dar mi se intampla si mie.
-Ehm... oricum nu mi-am facut temele.
El zambeste iar. Incepe sa-mi placa tipul. Nu stiu de ce, dar punkistii adevarati mi s-au parut mereu ciudati, chiar daca sunt punkista.
-Da-mi id-ul tau de mess. Continua el.
Scot o foaie mototolita din ghiozdan (e tot ce am gasit) o desfac si-mi scriu repede id-ul.
-Tre' sa plec, pa.
Si pleaca fara sa pot sa-i spun ceva. A iesit in ultimul moment, fix inainte sa se inchida usile autobuzului. Aiuritul! Seamana cu mine. A, da... eu mergeam la scoala. Mai sunt doua statii pana la intersectie. Trebuie sa fiu atenta, sa nu cumva sa uit si sa ma trezesc prin mijlocul orasului (specific mie). Ma gandesc numai la el. In sfarsit am ajuns la destinatie. Ca sa ajung la scoala mai trebuie sa iau un autobuz. Ma uit la lista de autobuze sa vad care ajunge mai repede, dar ma gandesc doar la punkist. Haide, Emma, concentreaza-te! Vine un autobuz. E bun, daca ma urc in el ajung la scoala. Ma uit la ceas si imi dau seama ca am ratat 15 minute din ora de franceza. Ce pierdere! Ha ha! Cine are nevoie de franceza?
Anyway! Am ajuns la scoala. Profa' se uita cam ciudat la mine.
-Unde ai fost?
-Am pierdut autobuzul. Va rog sa ma scuzati.
-Bine, treci la locul tau.
-Ok.
-Da' "Buna ziua" nu stii sa dai?
-Buna ziua... Spun eu cam fara chef.
Ma asez in banca si-mi scot franceza. Spun catre Bianca:
-S-a verificat tema?
-Da, de ce? Iar nu ti-ai facut-o?
-Mnu prea... Nu am avut timp... Adica stii tu, am stat toata noaptea pe mess si am uitat complet de teme.
O te rog... Suntem in clasa a 9-a si ea ne verifica temele.
Suna telefonul profei. Ce melodie oribila are! Daca mai suna inca o data o sa... Nu o sa fac nimic. Nu conteaza. Mor de plictiseala la ora ei. De fapt toti murim. Ce ipocrita poate fi Bianca! Se preface ca pare interesata. Nu stiu cum reuseste. Abia astept sa se sune si sa-i spun de punkist. Cu greu trece si ora asta nenorocita. Ador pauza. Pentru asta traiesc. Pentru pauza si pentru petreceri. Lucrurile marunte fac pur si simplu viata mult mai frumoasa.
Desigur, profa' stie cel mai bine sa ne strice ziua.
-Vinerea viitoare va dau test din lectia de zi.
-Mda... bine...
-Cine a zis asta? Si a iesit din clasa fara sa astepte un raspuns, pentru ca stia ca oricum nu-l va primi.
-Asa... sa-ti povestesc cu cine m-am intalnit in autobuz!
-De ce ai intarziat?
-Lasa asta. Ma rog... bine, iti spun... De la capat... Am intarziat pentru ca m-am uitat la TV si...
-Caracteristic. 100% Emma.
-Lasa-ma sa termin. Fac o fata amenintatoare si incepem anadoua sa radem. Am urcat in autobuz si am dat peste un punkist adevarat, cu creasta, lanturi si toate cele.
-Whow!
-Asa am spus si eu. Si i-am dat id-ul meu.
-Ia stai... ai vorbit cu el?
-Da, il chiama Alex.
-Ce ti-a mai zis?
-Pai... cam atat. E un aiurit. A coborat in ultima clipa din autobuz.
Incepem amandoua sa radem aiurea. Noi mereu radem prostesc, din orice. Ador sa stau cu ea. Desi ne cunoastem din clasa a I-a suntem prietene bune abia din clasa a VI-a. Avem multe in comun, ascultam aceeasi muzica, avem acelasi stil vestimentar, ne plac aceleasi lucruri si ne-am facut multe planuri de viitor. Poate prea multe. Atat de multe incat e imposibil sa se indeplineasca toate intr-o viata. Suntem inca niste copii imaturi. Am ajuns in clasa a 9-a si tot imature am ramas.
Trec in sfarsit toate orele plictisitoare si pot sa ma car acasa. Iau autobuzul... Pe cel bun de data asta. Eu si Bianca stam in acelasi cartier, deci mergem acasa impreuna.
Pe drum mai vorbim tampenii de ale noastre, pareri despre ziua de azi, formatii noi, ne trimitem melodii, pana ajungem acasa.
-Pa, bai!
-Pa, aiurito. Ii spun eu si ne indreptam fiecare spre casa rupte de oboseala dupa o zi nu tocmai buna. Dar eu ma tot gandeam la punkist.


Va urma.

Contesa Dracula

Elisabeta Bathory


La sfârşitul secolului al XVI-lea, în Ungaria, Transilvania şi Slovacia şi-a desfăşurat male­fica “activitate” contesa Elisabeta Bathory, care făcea baie în sânge de fecioare pentru a rămâne pururea tânără. Despre contesa Bathory s-a spus în vremea ei că reprezenta varianta feminină a lui Dracula, fiind însetată de sânge şi dornică să vadă oamenii murind în chi­nuri, ea însăşi mutilându-i. Provenea dintr-o familie celebră a Transilvaniei – Bathory –, unchiul ei Ştefan fiind rege al Poloniei. S-a născut la 7 august 1560, în localitatea Nyírbátor de pe teritoriul Ungariei de astăzi, însă multe surse, pentru a spori asemănarea cu Dracula, domnul Ţării Româneşti, afirmă că a venit pe lume în Transilvania. Mulţi cronicari au pus devierea sa psihică pe seama “accidentelor” genetice, deoarece părinţii ei erau rude de sânge. Deşi primise o educaţie aleasă, s-a manifestat violent încă de tânără, având un temperament vulcanic şi manifestând crize teribile, semne ale unei posibile boli epileptice. La 14 ani a rămas gravidă cu un ţăran transilvănean, sarcină care a provocat familiei o teribilă “ruşine”, drept pentru care tânăra contesă a fost izolată de “ochii lumii”. Până când a născut, Elisabeta Bathory a fost ţinută într-un castel, ulterior spunându-se că gestul părinţilor i-a afectat sănătatea mintală, accelerându-i comportamentele deviante pe care le va manifesta la maturitate. “PASIUNE” PENTRU SÂNGE. După naştere, la 15 ani, a fost măritată printr-un aranjament de familie cu contele Ferenc Nadasdy, un militar celebru, care se dovedise extrem de crud în războaiele cu turcii, unde a primit porecla “Ca­valerul Negru”. Acesta îi devine partener de cru­zimi – când nu-l avea alături, contesa îi trimitea soţului scrisori în care detalia crimele săvârşite. Elisabeta Bathory şi-ar fi descoperit “pasiunea” pentru sânge accidental, după ce ar fi aruncat cu o foarfecă spre o servitoare, al cărui obraz s-a umplut de sânge. Din rândul servitoarelor sale şi-a “recrutat” şi primele victime, ademenindu-le cu slujbe bine plătite. “FECIOARA DE FIER”. În 1604, contele Ferenc Nadasdy a fost omorât la Bucureşti de o prostituată care dorea să-l jefuiască. Rămasă văduvă, contesa Bathory este nevoită să-şi vândă o parte din proprietăţi şi se retrage la castelul Cachtice, din Carpaţii Slovaciei. Crimele nu le face singură, fiind asistată de cola­boratorii ei: “vrăjitoarea” Anna Darvulia, Dorottya Szentes, Dorota Sentésová (Dorko), Jo Ilona, Katarína Benická, János Ujváry (Fickó). Ca tratament pentru îndepărtarea ridurilor apărute o dată cu vârsta, Anna Darvulia i-a recomandat contesei să se îmbăieze cu sânge de fecioare. Fetele erau racolate de ceilalţi colaboratori din satele Transilvaniei, Ungariei şi Slovaciei, fiind chinuite în ri­tualuri minuţioase, care se desfăşurau dimineaţa, la ora 4. Castelul a fost “dotat” cu instrumentul de tortură numit “Fecioara de Fier – un dispozitiv în care erau aşezate fetele virgine şi zdrobite de vii. Sângele era evacuat printr-un orificiu şi folosit de contesa Bathory ca “elixir al tinereţii”. Întrucât ridurile nu dispăreau, Elisabeta Bathory s-a arătat nemul­ţu­mită de reţeta propusă de Anna Darvulia, însă aceasta s-a apărat argumentând că sângele de ţă­rănci nu era nobil, contesa trebuind să facă baie în “sân­ge albastru”. Aşadar au fost aduse la castelul Ca­chtice fiice de nobili, ademenite că vor fi instruite cum să se poarte în înalta societate. Când fetele “cu sânge albastru” n-au mai fost de găsit au fost îmbrăcate în haine scumpe fetele de ţărani şi aduse contesei pentru a-şi satisface poftele malefice. Procesul În 1611, crimele Elisabetei Bathory n-au mai putut fi ascunse de familia sa, organizându-se un proces de mare amploare. Au fost audiaţi peste 300 de martori, printre care şi unele fete care reuşiseră să scape cu viaţă din mâinile contesei. Au fost folosite ca probe şi paginile de jurnal în care Elisabeta Bathory îşi descria cu lux de amănunte ororile. S-a stabilit că aceasta a ucis în rituarile sale circa 650 de fecioare, dintre care 50 cu “sânge albastru”. Contesa n-a fost audiată la proces, familia sa, bine poziţionată social, intervenind s-o ţină departe de anatema societăţii. Toţi colaboratorii săi au fost condamnaţi la moarte şi executaţi, Elisabeta Bathory fiind arestată pe viaţă la castelul său, ale cărui ferestre au fost zidite. Exista o singură uşiţă, prin care primea mâncare şi apă, trăind în izolare completă până la decesul său, în august 1614. Viaţa ei “înecată” în sânge n-a ţinut decât 54 de ani...

Nu lua viata in serios!

Atunci cand ai nevoie sa descui o usa, cu mainile ocupate de zece pungi mari si grele... cheia se va afla in buzunarul opus mainii pe care cu greu ti-ai eliberat-o. (Legea DegeabaSuni)

Singura data cand poarta se inchide singura e atunci cand ai lasat cheile pe dinauntru. (cenzurat)

Cand ai miinile pline de unsoare incepe sa te gadile nasul". (Legea Nasuvreauntura )

"Cand ti se pare ca totul merge foarte bine... e pentru ca ai trecut cu vederea ceva important.... ( Legea ImiTragPalme)

Daca reusesti sa-ti pastrezi calmul cand toti din jurul tau sunt disperati... e pentru ca nu ai priceput pe deplin gravitatea problemei. (Legea IncaNaPicatMoneda)

Problemele nu se creeaza, nici nu se rezolva, ele doar se transforma!. (Legea AstaNuEViata)

Vei ajunge fugind la telefon exact cat sa mai auzi cum cineva inchide receptorul. (Legea GhiciCineaFost)

Mereu sunt doua filme bune pe doua programe diferite la televizor... dar mereu la aceasi ora. (Legea IsiBatJocDeNoi)

Probabilitatea de a te pata in timpul mesei creste direct proportional cu necesitatea de a-ti pastra haina curata! (Legea NuMaiFlescai)

Orice corp omenesc scufundat intr-o vana facand o baie relaxanta cu spuma face sa sune telefonul! . (Legea CineDracuSunaLaOraAsta)

Orice corp omenesc asezat pe WC face sa sune soneria de la intrare!. (Legea NiciSaMaCacInLinisteNuPot)

Viteza vantului creste direct proportional cu pretul coafurii recent facute!. (Legea ChelulNuSeAgita)

Daca, dupa multi ani, te decizi si arunci ceva ce nu ai folosit demult... Nu vor trece nici trei zile si vei avea absoluta si urgenta nevoie exact de acel obiect! ". (legea SamiBagPiciorul)

Mereu cand ajungi punctual nu va fi nimeni sa te vada, dar cand intirzii doar 5 minute... vor fi toti deja prezenti... si toti se vor uita la ceas si vor clatina din cap! (Legea NamAripiLaPicioare)

In concluzie, nu lua viata prea in serios ca oricum nu scapi viu din ea.

Orange

Tuturor ne plac melodiile de la reclamele cu Orange.
Si cu siguranta multi dintre noi nu le-am gasit.

Eu am gasit 2 dintre ele.

http://www.youtube.com/watch?v=gINtHqwjr2M&feature=related




http://www.youtube.com/watch?v=XeDLyX-AK6k

Killing Time.

Sunt unele momente cand ma gandesc la trecut si la cat de bine era.

Eram mica si nu stiam decat de joaca. Ce treaba aveam eu? Toti alergau in jurul meu cu treburi, una alta, dar mie nu-mi pasa. Nu era problema mea. E mult mai usor sa fii copil, toti stau pe langa tine, te ajuta, te invata.

Cand eram mica daca raceam sau daca mi se intampla ceva toti stateau in jurul meu si erau gata sa imi dea tot ce le ceream. Acum cand racesc aud doar "N-ai decat! Ia-ti o pastila!"

Curat in cemera? Nici nu se punea problema, mama rezolva mereu. Acum camera mea e vesnic dezordonata, dar nici ca nu pun mana sa fac curat... Mancare primesc rar, trebuie sa-mi fac singura. Nimeni nu ma mai ajuta la teme, nimeni nu sta toata ziua dupa mine, nimeni nu-mi aranjeaza hainele botite din dulap, nimeni nu ma mai trezeste dimineata sa plec la scoala, nimeni nu spala vasele in locul meu.

Desigur, nu pot sa traiesc mereu gandindu-ma la trecut.

Vremurile se schimba, acum am o gramada de responsabilitati. Dar pana la urma m-am obisnuit, sunt nevoita sa ma obisnuiesc ca sa pot suprevietui. Toti facem asta. Ori te obisnuiesti acum, ori niciodata si nu o sa te poti integra.

E ciclul natural al vietii.

Evadeaza!

Nu simit niciodata ca e prea mult? ...Totul se repeta, se invarte in jurul tau ca un vartej, te apasa tot mai mult... Simti nevoia sa te opresti, sa faci altceva, ceva pentru tine, sa te bucuri de viata, sa nu mai repeti mecanic aceleasi lucruri iar si iar...

Nu ai simtit niciodata nevoia sa iesi afara si sa te bucuri ca... ploua? Sa iesi in parc si sa te uiti la cer, sa privesti norii. Seara sa te bucuri de apus si de culorile lui, sa te bucuri ca ziua s-a terminat si ca te poti linisti. Sa-ti delectezi simturile cu padurea, sa vezi sa mirosi, sa asculti, sa...simti. Sa urci pe acoperisul blocului si sa razi de ei, de cei care fac aceleasi lucruri, se chinuie.

Asa erai si tu. Ca toti ceilalti, preocupat cu treburile zilnice, facand aceleasi lucruri si stresat de timp.