Part I

Fuck! Iar am pierdut autobuzul. Asa imi trebuie. N-am decat sa nu ma mai uit la TV inainte de scoala. Mereu fac asa. Poate reusesc sa intarzii, si asa nu mi-am facut tema la franceza. De fapt nu mi-am facut tema la nimic. Ma rog... O sa iau alt autobuz pana la intersectie. Apoi vad cu ce merg pana la scoala. Bate vantul. Poate trebuia sa o ascult pe mama si sa-mi iau geaca. A sosit autobuzul in sfarsit. E cam aglomerat. Scot din buzunar biletul sifonat care zace acolo de aseara apoi ma chinui sa-l compostez. Am reusit! Pana una-alta am si ajuns la statia urmatoare. Hehe! S-au eliberat doua locuri. Ma asez, pentru ca sunt nesimita si ma mandresc cu asta. Babele stau in picioare si ma uit urat la ele. Ador sa ma uit urat la oameni cand e aglomerat, aproape ca a devenit o obsesie.
Ca sa vezi... A urcat si un punkist. Whow, ce exemplar! Asa ceva nu vezi des... Creasta, pantaloni in carouri, lanturi, tinte, tricou specific, geaca... Hie! El are geaca, nu e corect. Mie mi-a fost frig. De aseaza langa mine. Am langa mine un punkist de rasa pura. Sunt cea mai fericita.
-Salut! Imi spune el. Ce? Adica... da, m-a bagat in seama. Minunat!
-Salut...
-Esti punkista, nu?
-Da, sunt.
-Tare!
-Si cum te numesti?
-Emma.
-Tu?
-Alex. Incantat.
-Da, si eu.
-Si... Unde mergi?
-La scoala... Am cam intarziat, am pierdut autobuzul.
Zambeste.
-Razi cumva de mine? Spun eu razand, dar habar n-am de ce, desi el nu radea, doar zambea.
-Nu chiar, dar mi se intampla si mie.
-Ehm... oricum nu mi-am facut temele.
El zambeste iar. Incepe sa-mi placa tipul. Nu stiu de ce, dar punkistii adevarati mi s-au parut mereu ciudati, chiar daca sunt punkista.
-Da-mi id-ul tau de mess. Continua el.
Scot o foaie mototolita din ghiozdan (e tot ce am gasit) o desfac si-mi scriu repede id-ul.
-Tre' sa plec, pa.
Si pleaca fara sa pot sa-i spun ceva. A iesit in ultimul moment, fix inainte sa se inchida usile autobuzului. Aiuritul! Seamana cu mine. A, da... eu mergeam la scoala. Mai sunt doua statii pana la intersectie. Trebuie sa fiu atenta, sa nu cumva sa uit si sa ma trezesc prin mijlocul orasului (specific mie). Ma gandesc numai la el. In sfarsit am ajuns la destinatie. Ca sa ajung la scoala mai trebuie sa iau un autobuz. Ma uit la lista de autobuze sa vad care ajunge mai repede, dar ma gandesc doar la punkist. Haide, Emma, concentreaza-te! Vine un autobuz. E bun, daca ma urc in el ajung la scoala. Ma uit la ceas si imi dau seama ca am ratat 15 minute din ora de franceza. Ce pierdere! Ha ha! Cine are nevoie de franceza?
Anyway! Am ajuns la scoala. Profa' se uita cam ciudat la mine.
-Unde ai fost?
-Am pierdut autobuzul. Va rog sa ma scuzati.
-Bine, treci la locul tau.
-Ok.
-Da' "Buna ziua" nu stii sa dai?
-Buna ziua... Spun eu cam fara chef.
Ma asez in banca si-mi scot franceza. Spun catre Bianca:
-S-a verificat tema?
-Da, de ce? Iar nu ti-ai facut-o?
-Mnu prea... Nu am avut timp... Adica stii tu, am stat toata noaptea pe mess si am uitat complet de teme.
O te rog... Suntem in clasa a 9-a si ea ne verifica temele.
Suna telefonul profei. Ce melodie oribila are! Daca mai suna inca o data o sa... Nu o sa fac nimic. Nu conteaza. Mor de plictiseala la ora ei. De fapt toti murim. Ce ipocrita poate fi Bianca! Se preface ca pare interesata. Nu stiu cum reuseste. Abia astept sa se sune si sa-i spun de punkist. Cu greu trece si ora asta nenorocita. Ador pauza. Pentru asta traiesc. Pentru pauza si pentru petreceri. Lucrurile marunte fac pur si simplu viata mult mai frumoasa.
Desigur, profa' stie cel mai bine sa ne strice ziua.
-Vinerea viitoare va dau test din lectia de zi.
-Mda... bine...
-Cine a zis asta? Si a iesit din clasa fara sa astepte un raspuns, pentru ca stia ca oricum nu-l va primi.
-Asa... sa-ti povestesc cu cine m-am intalnit in autobuz!
-De ce ai intarziat?
-Lasa asta. Ma rog... bine, iti spun... De la capat... Am intarziat pentru ca m-am uitat la TV si...
-Caracteristic. 100% Emma.
-Lasa-ma sa termin. Fac o fata amenintatoare si incepem anadoua sa radem. Am urcat in autobuz si am dat peste un punkist adevarat, cu creasta, lanturi si toate cele.
-Whow!
-Asa am spus si eu. Si i-am dat id-ul meu.
-Ia stai... ai vorbit cu el?
-Da, il chiama Alex.
-Ce ti-a mai zis?
-Pai... cam atat. E un aiurit. A coborat in ultima clipa din autobuz.
Incepem amandoua sa radem aiurea. Noi mereu radem prostesc, din orice. Ador sa stau cu ea. Desi ne cunoastem din clasa a I-a suntem prietene bune abia din clasa a VI-a. Avem multe in comun, ascultam aceeasi muzica, avem acelasi stil vestimentar, ne plac aceleasi lucruri si ne-am facut multe planuri de viitor. Poate prea multe. Atat de multe incat e imposibil sa se indeplineasca toate intr-o viata. Suntem inca niste copii imaturi. Am ajuns in clasa a 9-a si tot imature am ramas.
Trec in sfarsit toate orele plictisitoare si pot sa ma car acasa. Iau autobuzul... Pe cel bun de data asta. Eu si Bianca stam in acelasi cartier, deci mergem acasa impreuna.
Pe drum mai vorbim tampenii de ale noastre, pareri despre ziua de azi, formatii noi, ne trimitem melodii, pana ajungem acasa.
-Pa, bai!
-Pa, aiurito. Ii spun eu si ne indreptam fiecare spre casa rupte de oboseala dupa o zi nu tocmai buna. Dar eu ma tot gandeam la punkist.


Va urma.