Prea mult!

Cu siguranta a observat toata lumea ca in ultimii ani toata lumea s-a emoit. De la copii de 11-12 ani pana la retardati de 30 de ani (tipii de la fall out boy). Nu s-au raportat inca exemplare mai in varsta. E important sa incarcam sa prevenim inmultirea speciei.

Sunt foart putini emoizi adevarati. Daca nu ar fi exista fakeri poae i-as agreea ai mult.

Daca ne-ar vizita extraterestri... Ce naiba ar vedea la noi? O specie prietenoasa si primitoare? Nuu... ar gasi niste neprietenosi cu bretonul pana la gura, mute insigne si, daca lise vad ochii acestia vor fi dati cu dermatograf in exces.

Salvati planeta, cosmosul, omenirea, extraterestrirea de invazia emo!

Initial aveam si o poza (mai precis un desen) expresiv(a) la acest post, dar nu e prea clar(a) facut(a) cu telefonul. O s-o/sa-l postez cand gasesc usebeul de la aparat.

Rap romanesc=manele

Toti cocalarii se dau mari "rapari" ca asculta BUG Mafia si Puya. Daca ascultati versurile celor 2 formatii si vesurile manelelor o sa observati ca au o stransa legatura.

E enervant cand vezi/auzi cate un destept care da Puya la maxim pentru ca e cul.

Dar cel mai enervant e cand pun manele la greu apoi "baga" Parazitii care au in versurile lor:

"imi sare-n brate supa cand aud manele de la taranul de deasupra."

"poti sa mori ba puta ascultandu-l pe guta in dormitor, dar numori pur si simplu, eu te omor!"

"cand ma pis pe manele se inunda tara"

"ai manele-n casti si aur pe degete, cand traversezi regulamentar eu te calc pe trecere"

...Dar cocalarii nu au intelectul destul de dezvoltat sa inteleaga ironiile celor de la Parazitii si sa se prinda ca nu-i de nasul lor.

Insomnie

Nu pot. Nu pot sa dorm. Ma uit la tavanul intunecat si plin de pete. Am ochii injectati si pupilele dilatate. Vreau sa ii pot inchide, sa nu mai stiu nimic de nimeni.

In minte mi se zbat ganduri si franturi de vise. Se invart isteric imagini din trecut. In fata mea ruleaza haotic amintiri. Ma bombardeaza din toate partile si simt ca nu am puterea de a ma apara. Imi pun o groaza de intreberi. De ce? De ce acum? De ce toate deodata?

Sunt doar un om, nu pot face fata. Nu cer decat sa adorm si sa nu mai stiu de nimic. Incerc sa ma zbat dar nu simt decat praful iesind din perna si intepandu-mi ochii si narile.

Ma simt epuizata. Oboseala ma doboara si reusesc sa adorm... Dar cu frica sa nu mi se intample la fel si a doua zi.

Punk si Emo.

OK, stim cu totii ca se fac confuzii stupide... Toti aseamana stilul emo cu punk-ul doar pentru ca emoidele au preluat imbracamintea punkistelor [intr-o oarecare masura].

Dupa umila mea parere asemanarea e alta. Si emoizii si punkistii urasc societatea, dispretuiesc oamenii si tot ce e in jurul lor le provoaca greata.

Diferenta este ca emoizii se pun pe plans iar punkistii sunt revoltati.

Un emoid: M-am certat cu mama. Ea nu ma intelege.

Un punkist: Ce ma dispera mama! Urasc cand mi se spune ce sa fac.

Publicitate in exces

Toti copiii pana in 13 ani sunt obsedati de "super vedete" gen Hannah Montana, HSM, Hokio Hotel, Jonas Brothers, Demi Lovato, Blaxy Girls, Lady Gaga, Twilight etc.
E enervant ca li se face atat de multa publicitate. Dau de ei peste tot, in reviste, pe net, la TV, pe strada si in multe alte locuri.
Si, logic, au aparut pe piata tot felul de lucruri cu ei: tricouri, rochii, colanti, perne, genti, slapi, cercei... Desigur, se scot bani frumosi pe cacaturile astea. Probabil unele reviste nu s-ar vinde daca nu ar avea-o pe coperta pe Miley Cyrus sau pe oricare dintre cei enumerati mai sus. In reviste se dau numai postere cu ei pentru ca sunt "la mare cautare" (am o colectie impresionanta -_-").
E destul de grav ca mai nou toti copii sunt "rocheri" pentru ca asculta Jonas Brothers, TH, Blaxy girls. Si pana nu de mult injurau rockerii pe motiv ca ar fi satanisti, dar acum sunt si ei rockeri...
Si grav este ca ei considera Twilight un film de groaza. Am vazut si eu filmul si nu e de speriat, e pentru copii.
Dar cel mai grav este ceea ce fac fanii TH. Chiar exagereaza... Sunt cei mai disperati fani din istorie. La concerte isi instaleaza corturi cu 3 zile inainte de deschiderea casei de bilete ca sa se asigure ca iau unul. Am citit intr-o revista ca o fana extrem de obsedata trebuia sa plece cu printii invacanta a tara, acolo neavand net sau tv. Si-a amenintat parintii ca-si taie venele daca nu ii cumpara un mp3 ca sa poata asculta Tokio Hotel la tara.
Sunt cantareti si formatii foarte bune ca Metallica, AC/DC, Michael Jackson (ca tot s-a dus...) si multi altii, dar lor nu li se face publicitate excesiva si nici nu sunt fake. Cred ca publicitatea in halul asta n-ar trebui sa cantareasca atat de mult in societate din caza unor copii cu obsesii...

Zambeste!

Zambeste, chiar daca nu ai cel mai frumos zambet.

Ai toat motivele: traiesti, vezi, auzi, simti, iubesti...

Lumea e cruda, societatea cere sa fii tot mai dur. E greu sa-ti pastrezi inocenta de copil si sa nu incetezi sa imparti zambete.

Cu un zambet sincer si increzator poti cuceri lumea, poti convinge, poti inveseli, poti da "startul de imperechere", poti castiga, poti reusi, poti manipula...


Nu poti zambi doar pentru asta. Exista zambetul malefic, cand faci ceva rau satisfacandu-ti partea intunecata. Zambet pin care invingi inocenta, lasi raul sa te subjuge.

Tu zambeste oicum! :))

N-am avut inspiratie.

Part I

Fuck! Iar am pierdut autobuzul. Asa imi trebuie. N-am decat sa nu ma mai uit la TV inainte de scoala. Mereu fac asa. Poate reusesc sa intarzii, si asa nu mi-am facut tema la franceza. De fapt nu mi-am facut tema la nimic. Ma rog... O sa iau alt autobuz pana la intersectie. Apoi vad cu ce merg pana la scoala. Bate vantul. Poate trebuia sa o ascult pe mama si sa-mi iau geaca. A sosit autobuzul in sfarsit. E cam aglomerat. Scot din buzunar biletul sifonat care zace acolo de aseara apoi ma chinui sa-l compostez. Am reusit! Pana una-alta am si ajuns la statia urmatoare. Hehe! S-au eliberat doua locuri. Ma asez, pentru ca sunt nesimita si ma mandresc cu asta. Babele stau in picioare si ma uit urat la ele. Ador sa ma uit urat la oameni cand e aglomerat, aproape ca a devenit o obsesie.
Ca sa vezi... A urcat si un punkist. Whow, ce exemplar! Asa ceva nu vezi des... Creasta, pantaloni in carouri, lanturi, tinte, tricou specific, geaca... Hie! El are geaca, nu e corect. Mie mi-a fost frig. De aseaza langa mine. Am langa mine un punkist de rasa pura. Sunt cea mai fericita.
-Salut! Imi spune el. Ce? Adica... da, m-a bagat in seama. Minunat!
-Salut...
-Esti punkista, nu?
-Da, sunt.
-Tare!
-Si cum te numesti?
-Emma.
-Tu?
-Alex. Incantat.
-Da, si eu.
-Si... Unde mergi?
-La scoala... Am cam intarziat, am pierdut autobuzul.
Zambeste.
-Razi cumva de mine? Spun eu razand, dar habar n-am de ce, desi el nu radea, doar zambea.
-Nu chiar, dar mi se intampla si mie.
-Ehm... oricum nu mi-am facut temele.
El zambeste iar. Incepe sa-mi placa tipul. Nu stiu de ce, dar punkistii adevarati mi s-au parut mereu ciudati, chiar daca sunt punkista.
-Da-mi id-ul tau de mess. Continua el.
Scot o foaie mototolita din ghiozdan (e tot ce am gasit) o desfac si-mi scriu repede id-ul.
-Tre' sa plec, pa.
Si pleaca fara sa pot sa-i spun ceva. A iesit in ultimul moment, fix inainte sa se inchida usile autobuzului. Aiuritul! Seamana cu mine. A, da... eu mergeam la scoala. Mai sunt doua statii pana la intersectie. Trebuie sa fiu atenta, sa nu cumva sa uit si sa ma trezesc prin mijlocul orasului (specific mie). Ma gandesc numai la el. In sfarsit am ajuns la destinatie. Ca sa ajung la scoala mai trebuie sa iau un autobuz. Ma uit la lista de autobuze sa vad care ajunge mai repede, dar ma gandesc doar la punkist. Haide, Emma, concentreaza-te! Vine un autobuz. E bun, daca ma urc in el ajung la scoala. Ma uit la ceas si imi dau seama ca am ratat 15 minute din ora de franceza. Ce pierdere! Ha ha! Cine are nevoie de franceza?
Anyway! Am ajuns la scoala. Profa' se uita cam ciudat la mine.
-Unde ai fost?
-Am pierdut autobuzul. Va rog sa ma scuzati.
-Bine, treci la locul tau.
-Ok.
-Da' "Buna ziua" nu stii sa dai?
-Buna ziua... Spun eu cam fara chef.
Ma asez in banca si-mi scot franceza. Spun catre Bianca:
-S-a verificat tema?
-Da, de ce? Iar nu ti-ai facut-o?
-Mnu prea... Nu am avut timp... Adica stii tu, am stat toata noaptea pe mess si am uitat complet de teme.
O te rog... Suntem in clasa a 9-a si ea ne verifica temele.
Suna telefonul profei. Ce melodie oribila are! Daca mai suna inca o data o sa... Nu o sa fac nimic. Nu conteaza. Mor de plictiseala la ora ei. De fapt toti murim. Ce ipocrita poate fi Bianca! Se preface ca pare interesata. Nu stiu cum reuseste. Abia astept sa se sune si sa-i spun de punkist. Cu greu trece si ora asta nenorocita. Ador pauza. Pentru asta traiesc. Pentru pauza si pentru petreceri. Lucrurile marunte fac pur si simplu viata mult mai frumoasa.
Desigur, profa' stie cel mai bine sa ne strice ziua.
-Vinerea viitoare va dau test din lectia de zi.
-Mda... bine...
-Cine a zis asta? Si a iesit din clasa fara sa astepte un raspuns, pentru ca stia ca oricum nu-l va primi.
-Asa... sa-ti povestesc cu cine m-am intalnit in autobuz!
-De ce ai intarziat?
-Lasa asta. Ma rog... bine, iti spun... De la capat... Am intarziat pentru ca m-am uitat la TV si...
-Caracteristic. 100% Emma.
-Lasa-ma sa termin. Fac o fata amenintatoare si incepem anadoua sa radem. Am urcat in autobuz si am dat peste un punkist adevarat, cu creasta, lanturi si toate cele.
-Whow!
-Asa am spus si eu. Si i-am dat id-ul meu.
-Ia stai... ai vorbit cu el?
-Da, il chiama Alex.
-Ce ti-a mai zis?
-Pai... cam atat. E un aiurit. A coborat in ultima clipa din autobuz.
Incepem amandoua sa radem aiurea. Noi mereu radem prostesc, din orice. Ador sa stau cu ea. Desi ne cunoastem din clasa a I-a suntem prietene bune abia din clasa a VI-a. Avem multe in comun, ascultam aceeasi muzica, avem acelasi stil vestimentar, ne plac aceleasi lucruri si ne-am facut multe planuri de viitor. Poate prea multe. Atat de multe incat e imposibil sa se indeplineasca toate intr-o viata. Suntem inca niste copii imaturi. Am ajuns in clasa a 9-a si tot imature am ramas.
Trec in sfarsit toate orele plictisitoare si pot sa ma car acasa. Iau autobuzul... Pe cel bun de data asta. Eu si Bianca stam in acelasi cartier, deci mergem acasa impreuna.
Pe drum mai vorbim tampenii de ale noastre, pareri despre ziua de azi, formatii noi, ne trimitem melodii, pana ajungem acasa.
-Pa, bai!
-Pa, aiurito. Ii spun eu si ne indreptam fiecare spre casa rupte de oboseala dupa o zi nu tocmai buna. Dar eu ma tot gandeam la punkist.


Va urma.